Incredere sau .... ?

Situatie: in ultima perioada, intamplator sau nu, in cercul meu de prieteni m-am tot intalnit cu un tip. Il stiu de mult timp, insa niciodata n-am trecut de bariera salutului politicos, pana cand viata ne-a tot pus fata in fata ... si situatia s-a tot repetat ... si am vorbit si am tot vorbit ... ore intregi despre orice si oricine. Nu stiu voi cum "judecati" relatia cu un om, insa eu cand incep sa simt starile cuiva de la distanta incep sa intru la idei ...

Eu: il simt, imi pasa (asa cum imi pasa de orice fiinta umana care trezeste ceva in mine), stiu ca are nevoie sa-l ajut (nu are sens sa intru in detalii) si in acelasi timp nu pot sa nu fiu femeie si sa nu-l tachinez. Am incercat sa-mi infranez pornirile astea, insa sunt un "jucator" ... am fost si voi fi mereu. Nu-mi doresc nimic de la el si nu gandesc pe termen lung, insa simt un fir invizibil care ne leaga. 

El: ma cauta (chiar si atunci cand ma dau la fund), il intrig, ma provoaca si ii raspund, reusesc sa-l surprind de fiecare data (fara sa fac vreun efort), m-a "scos" din vreo 2 situatii urate (in care m-am aflat fara voia mea) fara sa ma faca sa ma simt slaba (ceea ce am apreciat enorm), are incredere in mintea mea si mi-a aratat aspecte ale vietii lui de care putini stiu, nu se sfieste sa-mi ceara sfatul cand are nevoie si sa-mi spuna multumesc dupa. Ceva il trage spre mine.

Eu si el: Suntem total diferiti, aparent nu avem nimic in comun, dar intr-o masa de oameni noi 2 vom gandi mereu la fel si vom fi de aceeasi parte. Nu ne leaga nimic, nu impartim nimic, dar in momentele cheie cumva ajungem unul langa altul. Eu stiu multe despre el, el nu stie nimic despre mine (si cand spun asta ma refer la detalii, situatii concrete din viata). Dar ne facem unul pe altul sa zambim.

Cum se vede din afara: putini sunt cei ce cred ca nu este nimic intre noi (si chiar nu este si nici n-a fost vreodata) pentru ca exista o incredere si o libertate de exprimare care pun pe orice pe ganduri. Doi oameni isi permit atat de multe unul altuia dupa ce-au trecut prin multe impreuna, iar noi n-am trait nimic impreuna.

Nu cer sfaturi, nu despre asta e vorba in postarea asta. Sunt curioasa cum se vad lucrurile din afara (cu putinele sau multele - depinde de perceptia fiecaruia - informatii pe care le-am dat) si cum percepeti voi, cititoarele mele, situatiile de acest gen. 

Care e cuvatul care defineste "relatia" asta? Ce suntem? Ce simtim? 

P.S.: sa-mi spuneti daca genul asta de postare deranjeaza, eu nu am probleme in a discuta ceea ce simt sau ceea ce ma preocupa, insa stiu ca sunt oameni care nu pot trece peste anumite bariere.