Jocul de-a soarecele si pisica

M-am gandit mult daca sa scriu sau nu postarea asta pentru ca la toate celelalte postari de acest gen am avut parte de cateva comentarii pline de injurii (in numar mic, dar au existat), dar cum niciodata nu am lasat ca parerea altora sa-mi puna vreo piedica, o sa fac si de data asta ce simt.

Nu stiu voi cum sunteti, insa mie imi place jocul dintre un barbat si o femeie, imi place provocarea, imi place vanatoarea, imi place sa ma folosesc de cuvinte ca sa vad ce gandeste cel din fata mea, sa vad cum gandeste si cat de deschisa ii e mintea, sa vad care e limita, sa vad cat de sincer poate fi fara sa dezvaluie nimic cu adevarat, sa vad daca exista o legatura intre mine si el. Exista barbati care stiu sa faca asta si barbati care nu pricep nimic.

Daca un barbat nu-mi provoaca mintea, nu-mi doresc si nu ma astept sa iasa absolut nimic! E gresit? Nu cred! E superficialitate? Nu cred! Am nevoie ca barbatul din fata mea sa fie capabil sa ma provoace cu o privire si 5 cuvinte, am nevoie sa fie in stare sa ma faca sa-mi doresc sa stiu mai multe, sa-mi doresc sa vad ce se ascunde dincolo de imaginea pe care incercam s-o "vindem" cu totii, sa stie sa comunice cu mine chiar daca suntem intr-un grup si raspund 5 oameni la aceeasi intrebare, cuvintele lui sa fie alea care sa-mi ofere raspunsul la intrebare, indiferent care e intrebarea.

Intrebarea e: care e limita? Cand trebuie sa te opresti? Pana unde poti intinde coarda? Depinde de fiecare dintre noi? Clar da!

Nu asta se vroia a fi postarea asta, insa pe drum mi-am dat seama ca nu pot exprima ceea ce vreau fara sa devin prea personala si am renuntat. Insa tot as vrea sa aflu parerea voastra despre subiectul asta. Si poate titlul nu mai e cel potrivit tinand cont de ce a iesit, dar nu-l mai schimb ...