Just ramble ... despre viata minunata

15.6.11

Am atatea ganduri ... si atatea idei care mi se tot invart prin cap, incat simt ca-mi explodeaza capul daca nu fac o pauza (asta si reprezinta aceasta postare). Ma bucur macar ca am ajuns in punctul in care nu mai pun intrebarea tampita "da' de ce mie/ tie/ noua?" si iau lucrurile asa cum vin. Ieri vorbeam cu Anca si ii spuneam ca simt ca-mi revine pofta de viata si ca atata timp cat spiritul e sus si sanatatea ne ajuta, putem face fata la orice.

Nu stiu daca au trecut 10 minute dupa ce am spus asta ca trebuia sa se intample ceva. O rugasem pe mama sa se duca la medicul de familie sa-mi ia reteta pentru pastilele de inima si cand a intrat pe usa (vreo 2 ore mai tarziu - mi s-a parut mie ca dureaza prea mult, dar n-am dat prea multa atentie) avea o mana in ghips. Prima mea reactie a fost sa deschid gura si sa intreb ceva, dar nu mi-au iesit cuvintele ... ma uitam la ea si incercam sa inteleg ceva.

Mintea mea era un pic bulversata "acum retetele se dau cu ghips?". Dupa cateva minute am aflat si ce s-a intamplat: cand se intorcea de la medicul de familie, soferul de autobuz (nu are sens sa ma lansez intr-o teorie despre cat de inconstienti sunt soferii si cum nu dau 2 bani pe calatori) a pus o frana brusca, iar mama, care se tine de bara cu una din maini, a "patit" ceva. Nu stia nici ea ce in momentul ala, dar durerea a fost atat de puternica incat s-a dus direct la spital, unde diagnosticul a fost clar: 2 fracturi = mana in ghips 1 luna de zile.

Stau si ma gandesc ce viteza avea autobuzul ala si ce frana a pus soferul, incat sa aiba fractura in 2 locuri. Raspunsul nici nu conteaza sau poate conteaza mai mult decat cred eu, dar nu consider ca rezolv nimic daca ma gandesc la asta. Rezultatul final e acelasi: mama are mana in ghips pana la cot pentru 1 luna de zile si sper ca dupa 1 luna va fi ok si nu vor urma alte complicatii. 

Nu are sens sa va spun cat de prost este momentul in care s-a intamplat asta si cum s-au complicat toate in doar cateva zeci de minute. Si cum s-au dus pe apa sambetei planurile mele pentru perioada urmatoare ...

Dar viata e minunata si noi o infruntam cu capul sus (desi imi vine din ce in ce mai des sa arunc ochii in toate partile inainte sa "pasesc")!

12 comentarii

  1. Ce trist! Imi pare rau pentru mama ta! :(, bine ca nu s-a intamplat ceva mai grav totusi, soferii din ziua de azi sunt inconstienti, periculosi. Acum cateva zile cand mergeam cu taxiul inspre casa mi s-a intamplat ceva f urat. Langa o scoala, inainte de trecere, idiotul de taximetrist a incetinit viteza dar nu a mai pus frana si a atins un copilas care traversa. Eu am vazut ca nu are de gand sa puna frana toatala si ne apopiem prea mult si am tipat "frana!!" ,s-a speriat si-a oprit brusc. Era cu privirea in alta directie. Mai tragic e ca acel copil, nu stiu daca l-a atins rau, nu a cazut, era cu taicaso, dar acesta mergea mai in fata copilului si nu a fost pe faza. Cand a vazut ce era sa se petreaca in spatele lui s-a intors in urlete si i-a dat un pumn soferului care avea geamul deschis. Doi incompetenti dupa parerea mea, soferul neatent dar si tatal copilului, cum sa mergi pe trecere in fata mititelului? Parea ca il luase de la scoala si se grabea...dar daca se intampla ceva mai grav, Doamne fereste, oare cine avea constiinta praf? Oare eu?! :|

    RăspundețiȘtergere
  2. soferii de autobuze sunt chiar nesimtiti. nu de multe ori dimineata dau peste unii care au impresia ca transporta cartofi, nu oameni. eu ma mai tin cum pot, insa saracii batrani care isi pierd echilibrul repede se cam ciocnesc de restul calatorilor. sunt niste inconstienti.
    eu macar am o satisfactie in ultima vreme: nu s-au mai zgarcit si au inceput sa dea drumul la aer conditionat in masini. sper sa dureze minunea.

    insanatosire grabnica mamei tale si sper ca vei fi in continuare optimista :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Mai ales soferii din Bucuresti, sunt asi la a conduce ca tembelii. Cand se razbuna pe soferii din trafic tot calatorii au de suferit. Mi s-a intamplat si mie o data sa fiu intr-un autobuz arhiplin si cum abia ma tineam de agatatoarea aia de sus, la o frana mai puternica persoanele din spatele meu au venit spre mine si sincer abia puteam sa ma mai tin, trebuia sa ma tin si pe mine si pe oamenii care se lasasera spre mine.

    Insanatosire grabnica mamei tale, ar fi trebuit sa faca plangere pentru ca sa mearga cu autobuzul nu presupunea sa isi riste viata.
    Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  4. Asa conduc peste tot soferii si fac naveta deja de vreo 13 ani. N-am vazut sa pateasca nimeni ceva atat de grav, dar totusi..parca transporta saci cu cartofi. Nu e normal, mai ales cand preturile abonamentelor sunt atat de mari pentru conditiile oferite.
    Sper ca mama ta sa nu aibe complicatii, insanatosire grabnica.

    P.S. Eu de la 7 ani inca-mi pun intrebarea "De ce mie?!"..

    RăspundețiȘtergere
  5. Imi pare rau pentru mama ta :( Sanatate multa! Iar tie iti doresc putere multa! Stiu ca esti un om puternic.

    Sa ai o zi frumoasa si pace in suflet.

    RăspundețiȘtergere
  6. Am asistat si eu la tot felul de scene in transportul in comun, de la frane in urma carora oamenii se lovesc atat de rau incat incep sa planga (oameni in toata firea) pana la biciclisti agatati si rasturnati (iar soferul nici nu s-a gandit sa opreasca!!). E mai mult decat revoltator, nu stiu pe ce criterii isi alege ratb-ul soferii dar, totusi, nu e normal sa-si bata joc in asa hal de oameni!

    RăspundețiȘtergere
  7. Imi pare rau pentru momentele prin care treci, dar stiu ca ai destui sustinatori si cititori care sa-ti ofere macar virtual, atentia si cuvintele care sa te faca sa te simti mai bine.
    Legat de incidentul cu mama ta, acum ceva ani eu chiar am cazut dintr-un maxi-taxi pentru ca soferul a deschis usa inainte sa opreasca de tot masina (aproape ajunsa in statie) . Frana fiind brusca, usa deschisa iar eu pe scari..am cazut( indiferent cat de tare m-am tinut de bara de langa).
    In afara de faptul ca "tinuta" mea alba n-a mai fost alba...n-am patit nimic.

    RăspundețiȘtergere
  8. sa-i vedeti pe cei din Constanta...cum vine vara..inebunesc , adevarat ca se mereste considerabil si traficul si sunt tot felul de ..ametiti..care nu cunosc orasul..dar , totusi , niste atentie in plus ..nu ar strica !!

    RăspundețiȘtergere
  9. Imi pare rau pentru mama ta, sanatate multa si insanatosire grabnica.
    Intrebarea mea este, a cazut si si-a fracturat mana in care a cazut sau si-a fracturat mana cu care se tinea de bara?
    Daca este vorba de ultima versiune, cred ca mama ta ar trebui sa-si faca niste analize pentru densitate osoasa, nu este normal deloc, in cazul in care sa zicem a avut o priza extraordinar de buna cu bara incat sa nu-i dea drumul si sa i se fractureze mana. Take care.

    RăspundețiȘtergere
  10. nevermooore, nu a cazut, doar s-a sprijinit in ea - are probleme cu oasele, stim asta deja (si-a facut densitatea osoasa si alte teste). Merci de sfat.

    RăspundețiȘtergere
  11. Off..ce aiurea!
    Si eu evit sa cataloghez o zi ca fiind ghinionista ca mi-e frica sa nu atrag mai mult ghinion, dar imi pare rau pentru mama ta...Sanatate multa!

    RăspundețiȘtergere
  12. Sorry to hear that.. :( Don't worry, totul se rezolva in final.. :*

    RăspundețiȘtergere