Am scris in graba postarea anterioara si dupa ce am citit toate mesajele voastre, mi-am dat seama de asta.
Situatia prietenei mele sta cam asa: a locuit impreuna cu el aproape 2 ani si s-au despartit cam de 3 luni. Sunt 2 oameni total diferiti din medii total diferite pe care viata i-a adus impreuna intr-un anumit moment si problemele intre ei au inceput de aproape 1 an. Fiecare a gresit in relatia asta si s-au spus vorbe care nu mai pot fi sterse, nu se pune probleme sa spun eu ceva despre el sau sa judec ceva ... problema este ca ea cauta o explicatie de ce "iubirea" lui a disparut de pe o zi pe alta, nu accepta ca omul se schimba si ca relatia lor s-a erodat. Din pacare pentru ea, este o persoana nu prea sigura de ea si care sufera de singuratate si se agata aiurea de inceputul relatiei lor si nu se poate desprinde de ce-a fost. Nici pe el nu-l pot condamna pentru ca este ca un animal lovit care vrea doar sa supravietuiasca - nu-l intereseaza nimic si nimeni, vrea doar sa treaca peste asta (si singura modalitate pe care o stie este sa se rupa total de tot ce tine de ea), iar ea nu poate intelege cum un om care a stat dupa ea atat, e atat de nepasator dintr-o data. Asta e pe scurt povestea lor.
Eu am vorbit cu ea si i-am spus direct ce cred si ce mi-a spus el - a avut timp destul sa jeleasca relatia asta 3 luni de zile (toate "prietenele" ei i-au bagat in cap ca el e un nenorocit si ca numai el e de vina, dar realitatea este cu totul alta - fiecare e vinovat si a gresit si cateodata vorbele dor mai mult decat faptele), problema este ca ea nu vrea sa iasa din starea asta si nu gaseste interes in nimic. Eu sunt genul de om pentru care nu exista "nu pot" si mi-e un pic greu sa ma pun in pielea ei pentru ca nu inteleg negativismul, i-am spus de zeci de ori ca lumea nu incepe si nu se sfarseste cu un barbat. Ea i-a vazut toate defectele si e capabila sa vada atat greselile lui, cat si pe ale ei, are puterea sa le spuna cu voce tare, dupa care intra in aceeasi stare de depresie si aici intervin problemele. Cat am stat eu cu ea, a fost ok, a ras, a glumit, dupa ce-am plecat a inceput sa planga.
I-am tot propus in ultimele zile sa-si ocupe timpul cu ceva, sa faca un curs, sa vada alti oameni, sa intre in alt mediu. Imi spune ca ar fi foarte bine si dupa cade iar si isi plange de mila. Si aici intervine neputinta mea - nu am timp sa trag de ea (eu am propriile mele probleme de sanatate care ma impiedica in perioada asta si sa merg pe strada cum trebuie), as vrea s-o ajut, dar am epuizat toate metodele.
Poate voi, care sunteti alt caracter decat al meu, ati trecut prin asa ceva si-mi puteti da o idee despre cum s-o ajut sa treaca mai usor peste asta.
P.S.: foxy_kory, nu citeste blogul, altfel nu as fi scris asa ceva aici :)
ooofff...acum ai explicat mai multe si inteleg si mai bine...sper sa nu aberez:
RăspundețiȘtergeredin cate inteleg eu pare sa fie genul de persoana fragila emotional si foarte dependenta de atentie. de aceea cat ai fost tu cu ea a fost bine si apoi cum ai plecat s-a deprimat din nou. de fapt ea are nevoie in permanenta de atentie, sa fie cineva atent la ea si la nevoile sale...pe care, probabil daca nu le are si le fabrica singura (am cunoscut si genul acesta de persoane si mi-a fost foarte greu sa concluzionez intr-un obositor final ca nu le pot ajuta EU cu nimic, ca in primul rand trebuie sa se ajute singure)
3 luni de zile e timp suficient sa-ti lingi ranile, chiar si dupa o despartire dupa o relatie de lunga durata. ai scris chiar tu ca "nu vrea sa iasa din aceasta stare". pai daca ea nu vrea, tu cum poti sa o ajuti?
i guess you have a bit of a drama queen on your hands...sau o persoana foarte-foarte depresiva...ori cum ar fi, nu prea e bine si nu prea sunt multe de facut daca ea nu decide ca e cazul sa se ajute in primul rand pe sine.
aah...si in ambele cazuri: si daca e doar colerica si daca e doar dependenta de atentie, ai ajuta-o enorm daca ai convinge-o sa se duca sa vorbeasca cu un psiholog.
Monica, i-am propus si asta. Mi-a promis ca se gandeste la varianta asta.
RăspundețiȘtergereExact asta am gandit si eu citind cele de mai sus, mi-a luat-o inainte Monica :) Un psiholog sau un psihoterapeut, chiar mai bine, ar ajuta-o cu siguranta. Nu sa treaca peste despartirea asta, ci in primul rand sa vada de unde nevoia asta cu care se agata de ea. Nu ma pricep, n-am studii de specialitate si nu vreau sa-mi dau mai mult cu parerea, dar cu siguranta isi poate imbunatati calitatea vietii in viitor apeland la cineva care sa o ajute, sa o directioneze, pentru ca problemele le va descoperi singura, si la fel le va si rezolva. Recomand si eu cu caldura!
RăspundețiȘtergereCamelia,
RăspundețiȘtergereSigur nu sunt eu prietena ta de care vorbesti? Glumesc, insa cazurile noastre sunt cam la fel.
Si eu m-am mai sfatuit cu cineva care a terminat psihologia si mi-a propus sa ma duc la cateva sedinte.
Nu stiu daca te ajuta foarte mult, poate ca timpul le va aranja pe toate, intre timp eu una, dupa cum ti-am mai spus in postul anterior, as ajuta-o sa-si umple timpul cu altceva, sa nu se mai gandeasca mereu la asta.
Ieri a fost ziua mea, la 12.01 azi-noapte primul telefon pe care l-am primit a fost de la ex...mi-a urat toate cele buna....si am plans ca fraiera pana azi-dimineata la si l-am bombardat cu mesaje....ce-am rezolvat?? Nimic!
E greu ce-i drept, e de inteles dupa 2 ani [la mine au fost doar aproape 10 luni].
Cel mai bun remediu si ma repet e sa iasa, sa se distreze ca viata e scurta si trebuie sa ne bucuram de fiecare moment al ei.
Eu cel putin asta mi-am propus sa fac..sper sa si reusesc, in schimb nu am o asa buna prietena care sa ma ajute sa trec peste.
Sper sa-i fii alaturi si sa o ajuti in continuare.
Referitor la faptul daca ai fost sau nu cam "dura" cu ea, eu zic ca ai procedat corect, de ce sa ii spui pe ocolite stiu eu ce alte chestii, asa macar vede realitatea asa cum este ea si gata. Va mai dura ceva timp pana isi va reveni, dar va trece peste...asta imi zice si fostul meu.
Milanike
Milanike, la multi ani pentru ziua ta si capul sus. Fiecare lucru care ni se intampla trebuie luat ca o lectie pe care trebuie s-o invatam. Intr-o buna zi va iesi sigur soarele din nou.
RăspundețiȘtergereMultumesc Camelia,
RăspundețiȘtergereSigur, trebuie sa gandim pozitiv.
Te apreciez ca incerci sa o faci sa se simta bine. Sa ne tii la curent.
Toate cele bune,
Milanike
Camelia,doar timpul le vindeca pe toate.sigur,e usor de dat sfaturi...cred ca trebuie zis direct,fara ocolisuri,da,greu,dureros,dar va trece.eu am trecut prin asa ceva,am suferit,am plans,dar ti-am zis,doar timpul.si sigur,trebuie sustinuta moral si ajutata sa iasa din starea asta.
RăspundețiȘtergereBuna fetelor. Eu cred ca prietena ta trebuie si sa planga putin (nu prea mult), caci asa scapa de tensiune, de furie, de energiile negative acumulate.
RăspundețiȘtergereCu timpul o sa o ia usurel pe un alt drum si o sa treaca totul de la sine. Timpul te face sa uiti multe, daca n-ar fi timpul nu stiu ce ne-am face uneori. Da, dar trebuie sa treaca ceva timp.
Timpul este si dusman si prietene! Uneori trece prea repede atunci cand clipele sunt frumoase si am vrea sa tina o vesnicie, iar alteori trece prea incet, muuuuuult prea incet si doare atat de tare!
O varianta este ca prietena ta singura dupa cateva zile/ o saptamana (sper ca nu mai multe) plange si se gandeste si pe urma de la sine, singura trece mai departe (dar din ce zici nu pare a fi genul). Sau prietenele o ajuta, ies cu ea la petreceri, in oras. Are nevoie de prieteni/prietene!
Mai poate sa faca un tabel cu chestii pro si contra, cu ce nu-i place, poate asa se convinge ca relatia nu mai aducea nimic bun. Adica toate argumentele scrise (vorbele zboara si se uita)sa-i demonstreze ca nu mai aveau nici un viitor si ca totul era o pacaleala, ca nici ea n-ar mai fi vrut sa continue acea relatie.
Sunt niste pareri si sper ca te ajuta. Daca imi mai vin idei mai spun. O zi minunata tuturor.
Carpe diem! Viata e prea scurta ca sa mai si plangem. Trebuie sa ne facem viata mai frumoasa, vesela.
Va pup.
Cand eram in liceu o prietena se despartise de iubitul ei. Ea era frumoasa si desteapta, el un smecheras si pierde-vara. Culmea el s-a despartit de ea si ea suferea ingrozitor (cam asa se intampla)!
RăspundețiȘtergereAm incercat s-o ajut. I-am spus sa se uite in oglinda, si ce vede in ea sa considere ca e ea sau o prietena foarte buna , o sora (cineva la care tine foarte mult si pe care n-ar rani-o niciodata).
I-am spus ca daca mai plange , sa zicem sora ei va fi si ea trista si suparata si sa faca in asa fel ca sa n-o supere. E putinel in 3D sau de genul poate a fantasticului sau al psihologic. Important era sa inteleaga ca nu rezolva nimic daca isi plange de mila prea mult (uneori sa plangi e o descarcare, dar in anumite limite). Sa inteleaga ca viata nu se termina cu acel baiat.
Nu stiu cat si ce ati inteles din ce am vrut eu sa zic.
Sper ca ajuta cumva.
Buna,
RăspundețiȘtergereSper sa nu te jignesc in vreun fel cu acest sfat. Sunt destule persoane care considera ceva de neconceput asa ceva dar...poate cel mai bine ar fi sa mearga la un psiholog. Faptul ca se ataseaza imediat de orice este mai mult decat o simpla problema in dragoste.
Un psiholog nu este un psihiatru! Eu merg la psiholog si ma simt mult mai bine. Nu este acelasi lucru cu a vorbi cu o prietena. O prietena, intr-un fel sau altul iti da apa la moara, dar un psiholog te face sa vezi de unde porneste problema.
Sper sa nu te superi pe mine pentru ca am ales sa imi exprim gandul
Nu stiu daca ai ce sa faci tu. Unele persoane se vindeca intr-o zi, altele in 3 luni, altele niciodata. E important ca tu ai fost langa ea si ca nu l-ai denigrat pe fostul ei, asa cum din pacate fac "prietenele" in situatii din astea. Nu poti sti exact ce a fost intre doi oameni. Dar parerea mea e ca prietena ta are o nevoie de aprobare si de cineva care sa-i spuna ce si cum sa faca - motiv pt care atunci cand ii spui ceva, e de acord cu ce ii spui, dar cand pleci, cade inapoi in starea in care era. Si tocmai de aceea si eu cred ca un psiholog ar ajuta-o cu obiectivitate si sfaturi concrete.
RăspundețiȘtergereAm trecut si eu printr-o situatie asemanatoare. Pe mine m-a ajutat mersul la psiholog, desi intre timp ajunsesem si la psihiatru, din cauza unor episoade pshihotice.
RăspundețiȘtergereCred ca cel mai important in perioada asta este sa invete sa se cunoasca pe sine. Din cate pot presupune, este o persoana dependenta de atentie si afectiune, iar in momentul in care nu o mai primeste, asa cum isi doreste ea, cade in depresie. Cred ca cel mai bine este sa incerce sa devina auto-suficienta, nu se termina lumea cu un barbat, insa lumea poate incepe cu o femeie puternica.
Eu adaug doar atat: prietena ta este o norocoasa ca are prietene precum esti tu(fara sa te flatez o spun!), caci spui lucrurilor pe nume, esti deseori obiectiva, chiar daca de multe ori categorica... dar in opinia ta se poate baza, caci este mult mai usor sa observi din afara si sa tragi linia, decat sa fii implicat direct ... cand orbit fiind de intreaga situatie, nu mai rationezi corect.
RăspundețiȘtergereCu siguranta, n-o sa treaca prea repede sau prea usor peste aceste momente, insa sa-i fii aproape in continuare si s-o mai "scuturi" din cand in cand, caci poate astfel o readuci la realitate.
E cumplit sa suferi din dragoste..., insa orice sfarsit este un nou inceput ... are viata inainte! O sa-si dea seama de acest lucru in cele din urma...dar nu singura, are nevoie de ajutorul celor apropiati...
Camelia e foarte frumos din parte ta ca o ajuti!
RăspundețiȘtergereincearca sa o scoti din casa,sa gaseasca interes in ceva...sa aiba o ocupatie care sa ii tina mintea ocupata:)
Trebuie sa ii spui ca chiar daca va suferi asa si va sta singura lucrurile tot asa vor ramane ..el nu se va mai intoarce pentru ca sa a decis el:)
Camelia, acum cativa ani eu am fost in situatia baiatului despre care e vorba aici - adica am decis sa rup o relatie de 6 ani, pentru ca nu mai mergea. Ca si prietena ta, nici fostul meu prieten nu putea sa inteleaga in ruptul capului cum asa, subit, nu-l mai iubesc, si tinea mortis sa ne mai dam o sansa. Dar lucrurile astea nu se intampla subit, exista o evolutie (sau involutie, cum vrei sa-i spui), relatia se erodeaza si la un moment dat se destrama. Eu incercasem de nenumarate ori sa-i atrag atentia fostului prieten ca avem niste probleme, el niciodata nu m-a luat in serios, si cand s-a terminat, s-a terminat, nimic nu m-a mai convins sa ma intorc. A fost o perioada oribila, fostul meu prieten era chiar singur pe lume, saracul (la propriu, nu avea familie, nici multi prieteni), deci se agata de aceasta relatie, vroia sa se sinucida etc. :( Cred ca vreo doi ani de zile dupa ce ne-am despartit ne-am tot intalnit, destul de des, pentru ca incercam sa-i scot ideile astea din cap, incercam, cum spuneau si fetele mai sus, sa-l conving sa mearga la psihoterapie (nu a vrut), sa faca ceva. Dar, desi imi pareau foarte rau pentru el, si pe undeva ma simteam cumva vinovata ca e in aceasta stare, si chiar dadusem si eu in depresie, niciodata nu mi-am pus problema sa ma impac cu el (si stia si el).
RăspundețiȘtergereIdeea e ca daca nu se mai poate, nu se mai poate. Asta ar trebui sa inteleaga prietena ta. Ea poate tot asteapta ca fostul prieten sa se intoarca la ea, in timp ce el probabil vrea sa-si vada de viata lui, fara ea. Trist, dar asa se intampla. Si in timp ce ea asteapta, in depresie, e foarte probabil ca el sa-si gaseasca pe altcineva, si atunci socul va fi si mai mare.
Cum spuneau si fetele, ar fi foarte bine daca ar merge la psihoterapie - eu am avut o persoana extrem de apropiata care a trecut printr-o situatie oribila, si a dat intr-o depresie crunta, incat noi nu mai stiam ce sa facem, efectiv eram depasiti. Si cand a vazut ca nu mai poate, a mers la psiholog, si asta a ajutat-o foarte mult, nu numai ca si-a revenit, dar a devenit o persoana mult mai ok. Totul e sa gaseasca un terapeut bun.
Hai ca am scris romane, va doresc numai bine si tie si prietenei tale!
Draga mea, nu ai cum sa o ajuti, ai ajutat-o suficicent prin prezenta ta si sfaturi, va trebui sa gaseasca puterea in ea. Alta solutie nu este. Toti trebuie sa gasim puterea in noi pentru a trece peste probleme, nimeni nu o sa ne citeasca in suflet si nu o sa ne dea sfaturile perfecte.
RăspundețiȘtergere