Am o intrebare la voi si vreau raspunsuri rapide.
Eu sunt o fire directa si spun lucrurile direct, insa in seara asta trebuie sa ajung la o prietena care s-a despartit de iubitul ei de ceva vreme si nu poate accepta ca iubirea s-a sfarsit (starea ei emotionala este destul de fragila). Eu am avut o discutie cu el si mi-a spus clar ca pentru el s-a terminat si nu mai exista cale de intoarcere, insa acum trebuie sa-i spui si ei asta ... si trebuie sa-i tai sperantele din radacina si s-o aduc cu picioarele pe pamant, insa fara a-i face rau (daca este posibil).
Nu stiu cum sa procedez ... trebuie sa fiu ferma si directa, dar fara sa o fac sa se simta mai rau (situatia e mult mai delicata decat o exprima cuvintele mele).
Ajutati-ma cu niste idei!
E destul de aiurea situatia... mie mi-ar fi foarte greu ptr ca si eu sunt destul de directa si spun orice in fata oricui... iti urez succes si sper sa o poti ajuta... :*
RăspundețiȘtergereEh, ia-o direct si tare, nu e capat de lume...sunt atatia barbati pe lumea asta, ohoho...barbati si autobuze la toate colturile. Pe parcurs ar trebui sa-i dai mai multa atentie tu, ca prietena, prietenii conteaza foarte mult in astfel de situatii, nu trebuie sa se simta singura, scoate-o in parc , in oras, faceti poze, mergeti la film, d`astea...O sa fie bine intr-un final, cu siguranta...Good luck! :*
RăspundețiȘtergereEste foarte dificila situatia ta, cred ca o atitudine sincera este cea mai de folos. Chiar daca este dureros, peste cateva zile/saptamani/luni prietena ta iti va fi recunoscatoare. Cu toatea astea, umila mea parerea este sa nu spui vorbe urate despre EL..nu stii niciodata cand se vor impaca si tu vei ramane cea care a vorbit urat despre iubirea vietii ei. :)
RăspundețiȘtergereStiu ca nu sunt sfaturile secolului..dar intr-un final mi-am facut si eu curaj sa comentez la unul din minunatele tale articole.
Good luck!
Imi pare rau pentru ei , astfel de situatii sunt foarte dificile:( ... Mie mi se pare ciudat un lucru : ca el nu ii spune acest lucru in fata si esti nevoita tu sa o faci , dar daca asta e situatia eu zic sa ii spui in fata chiar daca adevarul doare.Dc? Pentru ca probabil daca amandoi veti amana momentul cand ii veti spune adevarul , in tot acest timp ea poate sa spere si sa-si faca aluzii ca realatia lor poate mai are o sansa.Spunei ceea ce ti-a zis el , dar in acelasi timp prezintai defectele ( sau fa-o pe ea sa ti le spuna) , poate acest lucru o va face sa constientizeze ca ii e mai bine fara el si ca poate asa a fost sa fie....
RăspundețiȘtergereSper ca ti-am fost de folos:* Mult succes:*:*
Nu, nu trebuie sa fii ferma si in nici un caz directa. Am trecut si eu prin asta de cateva ori si sincer nu as fi avut nevoie de o prietena care sa ma faca sa ma simt mai aiurea. Fii alaturi de ea si incearca sa o linistesti si sa o convingi sa nu ia decizii zilele acestea. Sa astepte sa vada ce se intampla. In alte cuvinte, incearca s-o lungesti...pana cand trece socul despartirii si ajut-o sa-si gaseasca altceva de facut. Dupa o despartire sigur se simte debusolata si are nevoie sa-si schimbe o multime de obiceiuri. Poate si cele de rutina. Sper ca te-am ajutat, macar putin.
RăspundețiȘtergereIn primul si in primul rand incearca sa o faci sa inteleaga ca nu este nici prima, nici ultima careia i se intampla asa ceva + ca oricum si oricine ar fi baiatul respectiv, nu inseamna ca este si singurul baiat/barbat din lume. Incearca sa-i explici ca din orice experienta avem cate ceva de invatat si ca nimic nu e mai urat decat imaginea unei femei care "atarna" de un barbat, cu atat mai mult cu cat el nu o mai vrea. Si-apoi carui barbat i-ar placea sa vada o "carpa" (scuza-mi expresia, dar ma refeream la ceva moale si cred ca este cuvantul cel mai potrivit) dupa el cand poate avea o atitudine de femeie puternica care accepta viata si faptele din ea exact asa cum vin. Eu cred ca o femeie puternica intotdeauna va fi admirata de catre barbati si cu siguranta ei vor o femeie puternica langa ei in detrimentul uneia care este tocmai opusul. Invat-o sa aiba incredere in ea si fa-o sa inteleaga ca s-a intamplat asa dintr-un anumit motiv si probail ca daca s-ar fin intamplat mai tarziu ar fi fost mai nasol. In mare cam astea ar fi, ideea e sa o faci sa aiba incredere in ea si sa inteleaga ca este pacat sa isi iroseasca timpul si sa-si chinuie sufeltul si inima pentru cineva care nu mai are aceleasi sentimente pentru ea. Si eu am avut o chestie asemanatoare cu o prietena de-a mea care la inceput a parut ca a inteles, dar dupa mai multe insistente la prietenul ei acesta a ceda si s-au impacat si tare mi-e ca o sa mai sufere dar.....pana la urma fiecare isi alege cum vrea sa isi traiasca viata, ceilalti putem da doar sfaturi.
RăspundețiȘtergerePup!!!
Camelia draga, in primul rand La multi ani!
RăspundețiȘtergereIn legatura cu prietena ta..situatia este dificila oricum si indiferent ce i-ai spune, tu sau altcineva, pana nu va trece indeajuns de mult timp, nu va ajuta nimic sa o faca - pe moment - sa se simta mai bine.
Ma intreb cum as proceda eu..probabil as incerca sa-i reamintesc celelalte lucruri importante din viata ei, altele decat relatia. Sa o ajut sa vada ca asta este doar o parte a vietii ei, insa nu TOATA viata ei.
Ma gandesc ca, daca relatia a fost una de durata, acum poate se simte inspaimantata vazandu-se singura,proiectandu-se intr-un viitor in care este singura si viata ei ii va fi restansa numai la ea, fara nimeni cu care sa o imparta. Poate ca o sperie, poate ca nu se vede in stare sa fie asa, sa faca doar ea toate acele lucruri care erau in doi, sa isi asume responsabilitatile si greutatile.. Dar, daca va cunoasteti de multa vreme, cu siguranta vei gasi in trecut intamplari si situatii in care a fost puternica, in care s-a descoperit poate mai puternica decat credea ca este. Asa si acum..Pana la urma, si viata in doi tot singuri o traim fiecare, si despartirea este uneori un soc, intr-adevar, dar este deasemenea si parte din viata. Ca si decesul cuiva drag..crezi ca nu vei putea merge mai departe, crezi ca nu vei reusi singur. Si, totusi, ceva din tine te face sa continui..la inceput din inertie, apoi, usor-usor, te dezmortesti si incepi, reincepi sa simti, sa speri, sa te bucuri..si in final te descoperi, desi mai singur, mai puternic.
Cred ca, asa cum zici, o abordare ferma si directa este potrivita, mai ales ca nu ai avea cum sa o faci sa se simta mai rau, cum spui in finalul postarii..nu tu. Ci situatia. Sau, mai bine zis, propria ei perceptie asupra situatiei. Si o discutie cu o prietena, intr-o seara, intr-o ora, doua sau trei, sau in cateva zile, nu va schimba semnificativ ceva. E nevoie de rabdare.
Ce consider eu important e sa ii arati - obiectiv si fara false incurajari sau acele atat de stupide "nu te merita", "o sa gasesti altul mai bun" - ah, cat le urasc!! - ca e normal si natural sa fie speriata, ranita, indurerata, singura, disperata poate..ca are dreptul sa fie asa, ca e bine sa-si dea voie sa fie asa, sa-si traiasca emotiile. Dar, chiar si simtind toate astea, sa nu uite ca a fi despartit de cineva inseamna pana la urma a fi singur. Si singuri ne traim oricum viata, chiar si in cuplu sau in familie. Si cum a stiut singura sa depaseasca alte greutatati, tu ai incredere in ea si stii ca undeva, acolo, este puternica si energica si viata ei, oricat de goala poate pare acum, este una plina de sens, de lucruri importante pe care le iubeste si in care crede.
Sper ca va fi totul bine..
ooooofffff!!! am trecut si eu prin asta de curand cu o prietena. din ce stiam de la El, nu era cale de intoarcere, insa Ea nu stia asta si inca mai spera.
RăspundețiȘtergereideea e in felul urmator: intotdeauna unul din cei doi initiaza despartirea, desi adevarul adevarat e ca amandoi sunt nemultumiti! axeaza-te pe asta pentru a o face sa realizeze ca unul din motivele datorita caruia nu vrea sa accepte ca s-a terminat (sau ca merge prost de ceva timp) e inertia.
si, intotdeauna, cand unul din ei incearca sa iasa din relatie, celalat automat se plaseaza pe o pozitie defensiva, de "hai sa-i mai dam o sansa". aceasta e dinamica fireasca a unei despartiri, unul "taie" firul si celalalt incearca sa-l inoade, asa e mereu...mai rar consens...
tu trebuie sa o faci sa constientizeze ca si pentru ea s-a terminat sau ca merge pe butuci de un timp si ca nu merita asa ceva, o relatie care scartaie. ca merita sa fie fericita, cu adevarat fericita, chiar daca poate cu altcineva.
daca poti si ai capacitatea asta de bun psiholog, incearca sa o faci sa admita ea singura si cu voce tare toate defectele si toate nemultumirile legate de el. asa ii va fi mai usor sa accepte, cand le va auzi de pe propriile buze. daca le insiri tu, s-ar putea ca in sinea ei sa se gandeasca ca "eei, dar n-a fost asa rau" sau, si mai nasol, sa se impace cu el si sa creada ca tu mereu ai gandit asta despre el (cum a mai spus o fata mai sus)
explica-i de asemenea ca merita sa se simta iubita, adorata, iar daca tipul asta nu o mai iubeste, atunci despartirea de el e un lucru pertinent. dragostea e in doi, mereu in doi! iar o parte nu poate compensa pentru lipsa de interes a celeilalte, oricat s-ar stradui. asta aduce numai frustrari.
imi pare rau pentru situatia in care vei fi pusa, ar trebui ca El sa poarte aceasta discutie, nu tu. mi se pare dovada suprema de lasitate sau, si ai rau, de lipsa de interes...
in fine...
esti o prietena buna ca iti faci griji!
de asemenea, vreau sa-ti urrez un An Nou mai bun decat cel care a trecut! si imi pare rau ca acesta e primul meu comentariu in acest an pe blogul tau, insa sper sa-ti ajute.
ai fost pusa intr-o situatie foarte dificila :-s. cred ca depinde foarte mult si de ce fel de persoana este prietena ta. daca ii spui lucrurile direct, in starea in care este acum, este posibil sa se inchida in ea si sa nu ia gestul tau ca pe un lucru bun. mai degraba cosmetizezi cumva ce vrei sa ii spui. e destul de greu sa accepti sa renunti la cineva asa, la o pocnitura de degete. in special atunci cand iubesti. totusi, as incerca sa subliniez faptul ca nu mai este cale de intoarcere pentru ca el a pus relatia in trecut deja, sa incerce si ea sa dea drumul pentru ca nu va mai fi la fel. si ca daca s-au despartit inseamna ca ceva nu functiona. si da, e greu sa dai drumul dar e foarte bine si liniste dupa ..
RăspundețiȘtergereEu in general apreciez curajul si sinceritatea. Cred ca el nu ''beneficiaza'' de niciuna dintre cele doua atata timp cat are nevoie de intermediari. Morala: Nu o merita, si balta e plina de peste.
RăspundețiȘtergereSa speram ca nu o sa citeasca blogul tau, incat nu va fi nevoie de cuvinte:)
RăspundețiȘtergereSi eu sunt de parere ca trebuie sa fii delicata , las-o sa se descarce , sa planga , sa zica orice despre el.Dupa un timp, va vedea altfel lucrurile. Daca as fi in locul ei , nu as vrea ca o prietena sa imi spuna ca nu va mai fi niciodata nimic , trebuie sa lasi loc sperantei... si sa afle ea adevarul!Tu doar incearca sa nu o incurajezi sa se impace cu el!
ce situatie complicata...mi-a placut raspunsul de la deamyworld si cred ca are dreptate... cred ca e posibil si fara sa o iei tare si sa-i spui cuvinte prea dure..pt ca pt unii acestea nu functioneaza, ii pot face rau. oricum sunt sigura ca vei proceda cum vei putea mai bine si vei reusi sa o ajuti sa treaca peste. Succes
RăspundețiȘtergereDap, situatia e dificila. Eu am fost in ambele ipostaze si stiu cat de greu e. Indiferent ce ai spune sau cum ai spune, situatia nu se schimba. Sfatul meu este sa fii directa, sa ii spui ca s-a terminat si sa incerci sa te vezi cu ea mai des. Dar in niciun caz la film. Mai degraba in locuri cu multi oameni, eventual o iesire cu fetele la shopping, la cafea etc. Oricum, lucrurile vor fi mai usoare doar cu trecerea timpului. xoxo
RăspundețiȘtergereMie una mi se pare ca realitatea s-a pravalit oricum prea dur asupra ei sa-i mai administrezi si tu un "dus rece". Eu una zic s-o lasi pur si simplu sa jeleasca pana trece socul... si sa-i subliniezi ca viata ei nu se rezuma la o relatie. Mai mult, o sa aiba nevoie de activitati cu care sa-si umple timpul pe care inainte il petrecea cu el... si-abia apoi, cand va fi capatat o oarecare obiectivitate, ai putea sa-i elimini incet orice sperante ar mai avea. Nu mi se pare deloc o solutie sa-l denigrezi pe el, pentru ca n-ai face-o decat sa-i ia apararea, ca, de... ea inca il mai iubeste.
RăspundețiȘtergereHope it hepls...
Ceau:* si eu sunt o fire directa si zic tot timpul prietenelor mele adevarul, fara ocolisuri si zic tot timpul ceea ce cred. Si in acest caz cred ca cel mai bine e sa o aduci cu picioarele pe pamant, pentru ca e foarte clar ca prietenul ei nu mai vrea sa se impace cu ea. Decat sa incerci sa ii mai dai sperante zicand ca "poate se vor impaca" mai bine ii zici ce crezi pentru ca mai tarziu iti va multumi pentru sinceritatea ta, chiar daca acum o doare si poate nu`i va conveni ce ii zici. Sper sa se rezolve lucrurile si sa ne zici si noua cum ai procedat.
RăspundețiȘtergereEu as face exact asa: i-as spune ca am discutat cu individul si ca mi a spus ca totul s-a terminat.Apoi i-as insira prietenei mele defectele individului (ma rog alea care le vezi ) si i-as spune totusi ca in dragoste e nevoie de doi si nu numai de o singura persoana.Eu zic ca nu e chiar f importanta discutia din seara asta cat e de fapt importanta intelegerea si apropierea de ea de acum incolo.... Incercati sa iesiti mai des la cafea,shopping &co ,pentru ca fiind ocupata cu altele =
RăspundețiȘtergerejob ul ei va avea mai putin timp sa isi planga iubirea pierduta!
Pupici!
La Multi Ani!
RăspundețiȘtergereIn legatura cu problema ta...in aceeasi situatie cu prietena ta sunt si eu. Am avut o relatie, evident ca eu m-am implicat mai mult, s-a despeartit de mine pe la sf. lui noiembrie, evident am facut crize de plans si multe altele care l-au scos din sarite.
Problema este ca tu esti la mijloc in situatia asta, iar cel mai bine e sa i-o spui franc fara ocolisuri si sa inteleaga ca sunt mut mai multe lucruri frumoase care se pot intampla dupa relatia asta, ca nu e singura din lume careia i se intampla asta si si sa incerci sa-i mai distragi atentia cat de cat de la toata treaba asta cu despartirea, sa iesiti etc. Eu una asa as proceda.
Mult succes si sa ne spui cum a decurs treaba.
Milanike,
Desi nu e vorba despre mine, ai descris perfect starea in care sunt eu acum si "relatia" mea! Fix la fel! Eu sunt ea, el e el!
RăspundețiȘtergereZuzo, relatiile bolnave n-au sanse de supravietuire. Mai devreme sau mai tarziu trebuie sa acceptam asta, toate cred ca am fost intr-o relatie asa intr-un anumit moment.
RăspundețiȘtergereE o aventura sa intri intr-o poveste de dragoste si sa ti-o asumi intr-adevar pana la capat - asta nu inseamna neaparat sa mergi impreuna, alaturi de cealalta persoana, ci sa-ti asumi povestea pana la capat si sa recunosti pana unde poti sa mergi onorant, drept, vertical. (am citit azi asta pe wall-ul unei prietene, cred ca ajuta)
RăspundețiȘtergereSi...nu stiu cum sa iti spun sa procedezi tu sau cei din jurul ei..O colega de-a mea s-a sinucis din motive asemanatoare..in ciuda faptului ca familia si prietenii erau alaturi de ea. Este o situatie delicata..
Eu nu cred ca relatia este bolnava,cred doar ca cei aflati in ea nu sunt suficienti de maturi sa faca fata problemelor. Si mai cred si ca unul iubeste mai mult, altul mai putin, iar cel din urma nu ridica un deget- sau poate doar unul- pentru a pune masinaria in functiune. Tocmai de aceea, atunci cand o face, totul este minunat, iar cand se culca pe-o ureche, incepe sa scartaie...
RăspundețiȘtergereEu stiu doar ca nu am renuntat niciodata la ceea ce mi-am dorit, ca am luptat pana in ultima secunda...iar acele secunde au implinit de curand 5 ani... Sper sa implineasca 6....dar nu se stie..:)
Zuzo, probabil ca in cazul tau e altceva. La ei relatia devenise una bolnavicioasa, care nu mai facea bine niciunuia. Sper la tine sa iasa asa cum iti doresti, doar ca pe mine timpul si viata m-au invatat ca uneori e bine sa ai puterea sa pui capat ca sa poata sa-ti fie bine (ma refer strict la situatia actuala).
RăspundețiȘtergereDe acord cu tine! Eu cu teoria stau foarte bine, cu practica, sunt praf! :P
RăspundețiȘtergere