Nu puteam sa inchei anul fara un ramble lung, nu? Parca nu era in spiritul blogului. Nu, n-am sa fac vreun bilant al lui 2011 pentru ca n-am facut nimic anul asta, m-am afundat si mai rau in probleme si daca ma gandesc la toate lucrurile nefacute ... nu, chiar nu e cazul. Si nu, n-am sa fac nici planuri pentru 2012. Dar stiu sigur ca va fi mai bine. De unde stiu? Simt, cu toata fiinta mea, cu toata puterea ... si simt pentru ca ma simt eu foarte puternica si atunci cand exista incredere, orice devine realizabil.
Am invatat multe in 2011 si cand spun multe nu ma refer ca am invatat ce poti invata la scoala sau din carti, ci ma refer ca am invatat sa iau lucrurile asa cum vin si sa nu mai caut explicatii pentru fiecare lucru care mi se intampla sau care pe care il intalnesc in calea mea. Am invatat ca totul are un scop si chiar si cele mai negre lucruri care ni se intampla nu sunt decat niste lectii pentru a ne ajuta sa ne dezvoltam. Si nu in ultimul rand am invatat sa nu astept nimic de la nimeni (nu ca o faceam prea des inainte) si sa fac lucrurile asa cum simt chiar daca de multe ori varianta aleasa de mine parea cea gresita. M-am incapatanat sa rezist atunci cand toti in jurul meu imi strigau sa renunt si n-am gresit. Intotdeauna exista o solutie, trebuie doar sa ai ochii larg deschisi si sa o vezi.
Imi doresc multe pentru anul ce vine si multe sunt lucruri materiale (un laptop nou si rosu daca se poate, o camera foto, un medalion nou pentru Bella, o vacanta pentru mama, un parfum nou de la Givenchy, niste sedinte de masaj si multe altele fara de care pot trai, dar pe care le doresc si mi-ar face viata mai frumoasa), insa cel mai mult imi doresc sa-mi pastrez credinta in mai bine pe care o am in momentul asta. Imi doresc sa nu mai am momente de slabiciune in care sa fiu la un pas de a renunta la lupta pentru ca sunt o luptatoare si toata viata am luptat pentru ceva, insa in ultimii ani mi-am pierdut concentrarea si de multe ori am crezut ca mi-am pierdut si vointa si asta nu m-a facut sa ma simt foarte bine in pielea mea.
Acum cateva seri am avut o discutie cu o prietena care se afla intr-o situatie delicata si careia a trebuit sa ii ridic moralul cum am facut-o de multe alte ori (si o s-o mai fac probabil si in viitor pentru ca sunt oameni care au nevoie sa fie ajutati si oameni care sunt facuti sa ajute) si la finalul discutiei noastre mi-a spus ca mi-am ales gresit meseria si ca ar fi trebuit sa fac altceva pentru ca sunt o "mangaietoare de suflete". Si i-am spus ca greseste pentru ca pentru a ajuta oamenii trebuie sa fi deschis pentru toti si eu nu sunt asa. Eu am simpatii si antipatii, iar atunci cand un om imi place, il ajut si daca nu merita, insa daca un om nu-mi place, nu-l ajut indiferent de consecinte. Si asta este unul din lucrurile la care trebuie sa lucrez, sa nu mai fiu asa categorica, la mine totul e alb sau negru, nu exista si n-a existat vreodata cale de mijloc (in anumite privinte e bine, insa nu e un mod de viata sanatos). Sa fie asta karma mea?
Vreau sa le multumesc celor care au fost alaturi de mine anul asta si mi-au lasat comentarii constructive si au facut din "blogareala" o chestie frumoasa care mi-a adus satisfactii si care de-a lungul timpului m-a si invatat niste lucruri pe care altfel poate nu le-as fi invatat sau le-as fi invatat mult mai greu. Blogul este coltul meu de evadare din cotidian si asa va ramane ... voi scrie atat cat voi simti placere facand asta si cat voi simti ca am ceva de spus si ca macar o persoana va fi intersata de ceea ce am eu de povestit. Blogul va evolua asa cum o va face si sufletul meu.
Nu am sa va urez nimic special pentru anul care se apropie cu pasi repezi, ci doar va doresc sa va dea Dumnezeu un an asa cum aveti nevoie pentru a va continua viata intr-un mod frumos (de multe ori nu primim ceea ce ne dorim, insa de cele mai multe ori dorintele noastre nu sunt cele ce ne-ar oferi fericirea la care speram toti si ne mintim singuri).
Zambiti (oricat v-ar fi de greu) si profitati de fiecare moment pe care viata vi-l ofera alaturi de cei care inseamna ceva pentru voi, este tot ceea ce conteaza in final!
