Toata ziua am stat ca pe ghimpi la munca, m-am gandit ce-o face Ricky acasa, daca e mai bine, mi-era si frica sa vin acasa ... l-am lasat destul de rau, insa l-am gasit mult mai bine.
E mult mai vioi si respira mult mai bine si se vede pe fata lui ca ii e mai bine. Pot sa rasuflu si eu usurata. Se pare ca si de data asta adrenalina l-a ajutat, ceea ce totusi e un semn bun.
Pot sa incerc si un zambet la ora asta!
P.S.: Azi s-au implinit 3 ani de cand a murit Benny (maidanezul care l-am luat de pe strada si l-am avut in casa cativa ani), poate si asta a marcat ziua asta si m-am simtit asa. O sa pun mai tarziu o poza cu el.
Buna, Camelia!
RăspundețiȘtergereMa bucur tare mult ca v-ati revenit, daca pot spune asa :) Oricum, nu-i doresc nimanui d-astea, clar, dar tu esti o scumpa si chiar nu meriti asemenea intamplari.
Te pup si toate cele bune! :)
Ma bucur ca si-a mai revenit! Pupici!
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergere:X
RăspundețiȘtergere