A iubi potrivit persoana gresita/ A iubi gresit persoana potrivita

Ramona a pus intrebarea asta acum ceva vreme si am discutat noi la vremea aia despre iubirea "calduta" si "persoana potrivita" si eu i-am spus atunci ca nu exista nici iubire calduta si nici persoana potrivita sau gresita, dar stau si ma gandesc acum ca am uitat sa mentionez ceva: eu nu cred in iubirea vesnica scoasa din cartile cu povesti si nu cred nici in Feti-Frumosi si nu cred nici ca dupa ani de stat in aceeasi relatie poti sa simti doar iubire (oricat ne-am stradui, viata ne incaleca si ajungem sa facem compromisuri si orice relatie se transforma si iubirea ramane undeva departe si intervin altele, le putem numi compromisuri, obisnuinta, convietuire, etc.).

Dar sa revin la intrebare: ce alegi intre a iubi potrivit persoana gresita si a iubi gresit persoana potrivita? Pai nu cred ca iubirea alege, e ceva ce simti si nu cred ca ai timp sa alegi persoana gresita sau potrivita. Dar stiu sigur ca iubirea nu trebuie sa aduca nefericire; trebuie sa te faca fericit si daca momentele alea de fericire nu reusesc sa stearga momentele mai putin reusite, atunci n-ai de ce sa-ti pierzi timpul intr-o relatie.

Noi, oamenii, si tot noi (ma refer in mod special la femei) avem prostul obicei sa ne aruncam cu totul intr-o relatie si sa fim absolut convinse ca e marea iubire si ca noi vom reusi sa schimbam lumea si implicit sa-l schimbam pe el (care de multe ori e cel mai putin indicat) si stau si ma intreb eu acum: daca-l iubesti, de ce sa vrei sa-l schimbi? Daca-l iubesti inseamna ca iubesti tot la el sau cel putin daca nu poti iubi tot, macar accepti toate lucrurile care il caracterizeaza.

Exista persoana gresita si persoana potrivita? Nu cred asta, exista doar oameni care apar in viata noastra pentru a ne ajuta sa trecem intr-o alta etapa, oameni de la care trebuie sa invatam ceva sau oameni pe care trebuie sa-i invatam ceva. Si mai exista oameni care apar in momentul nepotrivit (si atunci ratam sa intram intr-o relatie care poate ar putea fi frumoasa) si oameni care sunt in locul potrivit la momentul potrivit (si ne aruncam aiurea in relatii care nu ne aduc nimic bun si de cele mai multe ori ne incapatanam sa ramanem acolo doar ca sa dovedim - oare cui? - ca putem face relatia aia sa mearga). Si mai exista EL - cel care te face sa simti ca lumea e a ta, ca poti face orice, cel care iti ofera liniste, dar iti ofera si pasiune si nebunie, cel ce te face sa zambesti aiurea in mijlocul zilei fara sa stii de ce, cel ce te face sa vezi ce frumoasa e fiecare dimineata. Unele sunt mai norocoase si EL sta in viata lor mai mult, altele au parte doar de o "fericire" scurta, iar unele nu-l intalnesc (sau nu l-au intalnit inca).

Nu stiu ce e mai rau: sa nu-l fi intalnit niciodata? sau sa-l fi intalnit si sa stii ce inseamna iubirea si dupa aia s-o cauti in toate relatiile viitoare si sa n-o mai gasesti? Cred ca e mai usor sa tanjesti dupa ceva ce n-ai avut niciodata, insa e foarte posibil sa gresesc.

Si revin iar: a iubi potrivit? a iubi gresit? Nu exista reguli, nu exista bine si rau, nu exista potrivit si gresit, exista doar 2 oameni care intr-un anumit moment al vietii lor merg alaturi pe acelasi drum si o pot face tinandu-se de mana si zambind sau pot merge unul langa altul ca si cum ar fi 2 straini. Modul in care o facem depinde de fiecare dintre noi, dar cred (mult mi-am dat cu parerea, stiu) ca ar trebui sa invatam sa ne bucuram de momentele frumoase fara sa ne intrebam de 100 ori "dar de ce?", "dar cum?", "cine?", "unde" si multe alte intrebari prostesti care ne fac sa nu mai vedem ce e frumos in viata noastra si ne fac sa ratam momentele cu adevarat speciale.

Eu prefer sa traiesc o iubire scurta si intensa din toate punctele de vedere langa un barbat care sa ma faca sa ma simt vie si care sa ma doreasca cu ardoare si sa ma faca sa ma simt iubita (sa nu confundam iubirea cu pasiunea si atractia fizica) decat sa dorm tot restul vietii mele langa un barbat care considera o emisiune tv mult mai captivanta decat mine sau care crede ca a veni in fiecare seara acasa = a fi o familie. Poate suna dur ce-am scris sau poate suna egoist sau poate suna in orice alt mod, dar este alegerea mea asa cum este alegerea fiecareia dintre voi cum alege sa-si traiasca viata.

As putea continua mult si bine cu "discutia" asta, sunt putin obosita si gandurile imi vin in valuri si am multe de spus insa simt ca nu am mintea suficient de lucida incat sa exprim in cuvinte ceea ce vreau de fapt sa va spun.

Ce vreau de fapt sa ramana din tot ce-am spus aici: fiecare dintre noi merita sa fie iubita, iar iubirea trebuie sa aduca ceva frumos in viata, nu sa fie chin si durere ... cand o relatie ajunge la asa ceva, nu-si are rostul ... oricat de dureros ar fi, mai bine spui adio si ramai cu o amintire frumoasa decat sa continui ceva putred care nu va ramane decat ca un cosmar in viata ta.