Una din primele mele experiente cu aparatul de fotografiat: am avut o rabdare de fier si am stat exact cum am fost pusa (n-as mai putea repeta experienta asta acum).
M-am chinuit ceva pana am inteles cum e cu vorbitul la telefon, am incercat si am incercat: "telefonul sus, telefonul jos, mai la stanga, mai la dreapta, oare la ce foloseste firul asta?" ... dar pe cuvantul meu ca si cand m-am prins ce si cum, am recuperat tot timpul pierdut.
Dupa ce am invatat eu care e pozitia ideala de pozat si cum sta treaba cu telefonul, am trecut la pasul urmator: mersul. Vointa aveam, dar mi-era atat de frica ... ma tineam asa bine de pat incat nu i-as fi dat drumul nici moarta, era "plasa mea de siguranta". (Sper sa fie apreciat zambetul meu chiar daca eram coplesita de frica)
... si am evoluat, ca doar nu era sa-mi stric bunatate de picioare .. am descoperit masina. Si nu mi-e rusine sa recunosc ca acum dupa atatia ani, m-as simti pierduta fara masina mea.
Nu stiu ce am descoperit prima data: mersul cu masina sau calaritul, dar judecand dupa dovezi, mi-au placut amandoua.
Si seria ar putea continua ... insa ma opresc aici!
ooohh..ar fi frumos sa mai continui:p si cu poze din adolescenta:P:)
RăspundețiȘtergere